Romania – corpul calos dintre emisfera stângă (Occident) și emisfera dreaptă (Orient)

04.03.2012 | Autor: | Publicat în categoria Articole

La început a fost… CUVÂNTUL, iar cuvântul s-a întrupat în materie. La început doar în Sori și Planete. Apoi, pe una dintre planete a apărut un fenoment ciudat, pe care azi îl numim Viață. Bacterii și alge, plante, pești, animale și păsări și, doar într-un târziu, Oameni. Ființe ciudate, înzestrate cu rațiune și suflet, ce au reușit să se dezvolte într-atât încât să numere, să construiască mașini, să înțeleagă o lume mare, infinit mai mare decât lumea din jur, dar și una extrem de mică, chiar de nevăzut în acest spațio-timp… Aceste ființe s-au adunat, formând grupuri, apoi națiuni, fiecare cu un anumit specific, cu un anume rost. Printre acestea ne numărăm și noi, românii. 

Ingenioși, pricepuți în toate, inițiați încă de la Zamolxe, purtăm pecetea unui neam despre care se spune de mult: sunt cei mai „viteji dintre traci“, dar incapabili „să se adune“, fapt pentru care „nu vor fi niciodată puternici” (Herodot).

Aflați într-un perpetuu început și rareori putându-se mândri cu o finalizare majoră, românii par să nu își găsească drumul. Bântuie între Orient și Occident, între poezie și profit, de parcă ar vrea să ilustreze cele spuse în filmul „A 25-a oră“, cu Anthony Quinn și Virna Lisi. Copiind prea repede modele exterioare, arzând la fel de repede etape impuse de istorie și mai puțin dorite, românul ar trebui să se „trezească”, să-și înțeleagă menirea în cadrul procesului actual de gloablizare și să „își croiască” propria soartă.

Avem antreprenori. Avem și o nouă ținta europeană: o societate a Cunoașterii. Ne-ar prinde bine însă o Viziune, un model care să ni se potrivească de data asta cu adevărat! Poate că ne va inspira parabola corpului calos.

Așa cum se știe și prin intuiția inițiatilor (~anul 600 e.n.), dar și prin studiile ce au condus la premiul Nobel în neurologie (Roger Sperry, 1981), creierul nostru are două emisfere cerebrale distincte, cu funcțiuni bine determinate și complementare. Emisfera stângă este locul în care se desfășoară gândirea logică, dimensiunea noastră rațională, ce operează logic cu „fragmente“ din Realitate: cuvinte, imagini, gânduri… Emisfera dreaptă este locul în care se petrec procese legate de trăiri holiste, emoții de o dimensiune artistică, fenomenologică, cea de dincolo de cuvinte. În emisfera stângă există „eticheta“, cuvântul ca sumă de sunete, semne grafice… În emisfera dreaptă se află starea, semnificația, sensul, înțelesul, noima… Între cele două emisfere se află o zonă de maximă importanță – redusă ca volum – dar care definește însăși personalitatea Omului în ansamblul său: Corpul Calos. Un mănunchi de fibre ce leagă cele două emisfere, dând întregului dimensiuni noi. De calitatea de mediator între Cuvânt și Semnificație se leagă și calitatea de a Înțelege, specifică doar Omului iluminat.

Îl citam mereu pe Alexandru Caragea: Omenirea are O menire… Altfel spus, la scară globală, Omenirea este o nouă entitate/unitate ce se dezvoltă pe o Planetă Vie: Gaia. GAIA are și ea două „emisfere”, căci așa cum spunea Pitagora: „Totul în Natură este asemenea, în toate punctele ei” – azi îi spunem autosimilaritate și este o proprietate fractală. Într-o abordare metaforică, Emisfera stângă a planetei poate fi văzută ca dimensiune Occidentală, cantonată într-o cultură discontinuă, materială, structurală, în timp ce emisfera dreaptă, Orientală, este tributară unei culturi holiste, metafizice, emoționale. Filozofiile „Americană“ și „Tibetană“ ar putea fi văzute ca două „etichete“ pentru două principii diferite care, printr-o compunere smerită, poate duce Omul DINCOLO.

Între Orient și Occident, între emisfera stângă și cea dreaptă se află un teritoriu special ce poate da SENS întregului! Este tărâmul armonizării, ajustării… Este „corpul calos“ al Planetei GAIA. Este un fel de „buric“ al Planetei, un punct de contact cu lumea transcendentă, cu ÎNȚELEGEREA. Este mediatorul, conectorul dintre Occident și Orient în spiritul unui OM înălțat, înduhovnicit, iluminat, inițiat!

Întâmplător sau nu, noi, românii, stăm pe acest teritoriu. Nu trebuie să ne comparăm cu alții și să imităm. Dacă am înțelege și, mai ales, accepta acest fapt, am putea fi Puntea de echilibru dintre Orient și Occident, o punte esențială azi, în turbulența ce a cuprins planeta. Am putea defini și conduce programe în care nu doar să imităm „succesul” material din Vest sau să tânjim la înțelepciunea din Est, căci chiar avem americani autentici și tibetani autentici cu care putem colabora (cred că planeta nu are nevoie de occidentali „second hand” sau de tibetani cu diploma de bioterapeut). Sigur are nevoie de oameni care să poată înțelege atât orientul cât și occidentul și să găsească adevărata legătură între Om și Natură, între lumea exterioară și Sine și care să poată comunica Lumii, să poată trezi conștiința lumii, să poată îndrăgosti lumea de o altă VIAȚĂ, de o altă dimensiune. Este, în fond, șansa de supraviețuire a Omului.

Așa cum evoluează azi, umanitatea se va auto-distruge repede și fără niciun dubiu. Este nevoie de o VIZIUNE către altă LUME, căci, așa cum spunea Părintele Stăniloae: „Omenirea de azi este epuizată teologic“…

Florin Munteanu

Autor:

Acest autor a publicat 36 articole în baza noastră de date.

comentarii (3)

  1. grigore mari

    Parabola “corpului calos” ar trebui sa ne inspire. Traim in acest spatiu unic, in care exista atatea resurse in interiorul nostru si al copiilor nostri, dar folosite haotic si fara sens. Avem NEVOIE de aceasta viziune catre o alta lume.

  2. Si cum definiti cuvantul ca sa fie ADEVARAT ce spuneti la inceput? Sau doar … “asa vine vorba”?!

    Daca ne uitam la paginile urmatoare subiectul “cuvant” nu pare unul simplu.
    https://dexonline.ro/definitie/cuvant
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Cuv%C3%A2nt

    Daca folosesc o definitie personala ca de exemplu “cuvant=element primar utilizat in cunoastere pentru materializarea acesteia si care consta intr-un ansamblu de sunete cand materializarea este prin grai (vorba) sau un ansamblu de semne grafice cand materializarea este prin insemne pe diverse materiale” este ceva mai simplu decat in paginile web de mai sus dar tot suficient de complex, fiind un ansamblu, ca sa admit ca acesta a fost la inceput.

    Daca bagam in seama teoria Big-bang care pare cea mai serioasa, daca nu cadem in capcana povestilor, rezulta ca la inceput a fost intunericul si pana sa apara cuvantul au trecut cca. 13 miliarde de ani dupa cum se spune. Mai precis cuvantul a aparut mult dupa viata si om si a fost constientizat ca atare mult mai tarziu. Nici nu stim macar cum s-a numit cuvantul prima oara (cuvânt, word, mot, wort, слово, 字, ….)

    Cu stima,
    igNic°

  3. Cat despre faptul ca Omenirea ar avea o menire ……. sigur, putem doar specula atunci cand nu ii dam noi o menire corecta. O predeterminare are cu siguranta ca orice alt obiect care prin ce si cum este si functioneaza poate face doar unele nu si altele (nu o sa astept de la o sfera sa intepe ca un ac).

    In plus omenirea este in evolutie catre o menire evoluata, umanitatea in drum spre UMANITATE, foarte probabil.

    Articolul este superb prin metafora cu finalitate pragmatica, prin intelepciunea si corectitudinea observatiilor si prin generozitatea si intelepciunea propunerii.

    Cu calde multumiri!

    Cat despre VIZIUNE…. se stie, AVEM. Chiar daca nu a fost inca materializata spre comunicare si prezentata public. Si nu DOAR o VIZIUNE pentru doar noi daco-românii ci una cu cuprindere mondiala. Pentru toate semisferele, N,S, E si V.

    Ooops. Nu stiam ca Pamantul are 4 emisfere. Ciudata Sfera?! 🙂

Lăsați un răspuns