Schimbarea accelerata in tehnologie si societate

12.01.2013 | Autor: | Publicat în categoria Singularitate

John Smart are o indelungata experienta ca teoretician al sistemelor evolutive, in special in cultura si stiintele tehnologice, cu accent pe schimbarea accelerata, autonomia sistemelor informationale si singularitatea tehnologica.
Este presedintele Acceleration Studies Foundation (ASF), o comunitate non-profit care incearca sa ajute la intelegera mai profunda si mai buna gestionare a ceea ce se numeste schimbarea accelerata continua.
Este co-organizatorul Conferintei Accelerating Change de la Universitatea Stanford, un loc unde 300 de oameni de stiinta, tehnologi si oameni de afaceri se intalnesc annual pentru a dezbate ultimele probleme si noutati cu privire la Schimbarea accelerata evolutiva.
Este membru al Professional Futurists si editor sau colaborator pentru mai multe reviste specializate de profil din intreaga lume.
John Smart si-a luat licenta (Business Science) la Universitatea Berkley din California, a absolvit psihologia si medicina la Universitatea San Diego si a studiat biologia, stiintele cognitive, informatica si fizica la mai multe universitati din S.U.A. Este licentiat in Studii de viitorologie la Universitatea din Huston.
Este considerat unul din marii teoreticieni ai Singularitatii Tehnologice.



Tehnologia informatiei si tehnologiile de comunicare, aflate intr-un evident progres accelerat, au devenit astazi cele mai dinamice sisteme al societatii moderne. Confruntandu-se cu o teama descurajanta vizavi de aceasta situatie, foarte multi oameni fie neaga evidenta, fie ignora in intregime fenomenul. In urma analizelor, problema nu arata chiar atat de rau. Avem, deci, toate motivele sa nu ne fie teama de acest drum. In ceea ce priveste ignorarea lui, atitudinea nu este cea mai potrivita. Arhimede a spus: „€œDati-mi un punct de sprijin si voi rasturna universul”.€ Este evident ca punctul de sprijin pe care il avem in aceasta faza a existentei umane il reprezinta dezvoltarea tehnologica accelerata, iar tipurile de universuri menite a fi rasturnate ne sunt la indemana. Haideti sa alegem cu intelepciune!

Desi aceste idei au fost introduse cu cateva decenii in urma, putini oameni discuta, cerceteaza sau critica dezvoltarea accelerata intr-un mod universal, profund, energic si deschis. Cei care indraznesc sa o faca sunt viitorologii sau trans-umanistii. Marcel Proust a spus candva: „€œadevarata calatorie spre cele mai importante descoperiri nu consta in cautarea de noi teritorii, ci in a gasi un nou mod de a privi lucrurile”.€

Ce este Singularitatea Tehnologica?
Sistemele electronice ale omenirii au inceput sa se auto-organizeze cu viteza tot mai mare inca de pe vremea lui Faraday. La modul cel mai general, aceasta rata a dezvoltarii evolutive este de cel putin 7 milioane de ori mai rapida decat viteza cu care gandul strabate sistemele biologice (de la potentialitatea unei actiuni si difuzia sinaptica a acesteia in creierul uman).

Intr-o situatie absolut surprinzatoare se afla toate noile sisteme de calcul din acest ultim secol de dezvoltare tehnologica. Acestea au fost astfel construit incat sa poata deveni cu mult mai miniaturizate, mai eficiente din punct de vedere al gestionarii resurselor (fata de standardele existente, oricat de bine precizate ar fi fost acestea), mai autonome fata de interventia umana (in ceea ce priveste reproducerea complexitatii, din nou – oricat de bine ar fi fost aceasta precizata ca standard) si mult mai inspirate din lumea biologica (avand capacitati de dezvoltare evolutiva sau de organizare similare cu ale noastre) fata de precedentele. Fizicienii nu vad in acest moment nici o limitare pe termen scurt in ceea ce priveste accelerarea dezvoltarii vitezei de calcul precum si tendintele de eficientizare, altele decat limita de pe scala Plank a insasi structurii fundamentale universale (a materialelor folosite).

Drept rezultat, accelerarea continua a dezvoltarii inteligentei tehnologice locale pare a fi motorul central si determinant al erei moderne. Ezitante la inceput, mult mai rapide in prezent, aceste extensii ale umanitatii, in continua evolutie si in acelasi timp din ce in ce mai reduse ca dimensiuni, ar putea sa invete in curand (prin codare, predictie si intelegere) atat natura fizica precum si pe cea abstracta a tuturor sistemelor macroscopice lente existente in mediul nostru local – inclusiv a noastra ca individualitati biologice.

In aproximativ 20 pana la 140 de ani de acum inainte -€“ in functie de care teoritician evolutionist, al sistemelor, al cercetarilor tehnologice sau viitorolog se intampla sa agreati, schimbarea tehnologica cu cea mai mare rata de crestere intalnita vreodata in mediul nostru local este asteptata sa produca o permanenta si ireversibila „€œmodificare de faza”€ in dezvoltare, o asa numita „€œsingularitate”€ tehnologica ce va depasi fiinta umana si, din perspective noastra, va fi efectiv instantanee in ceea ce priveste rata si importanta auto-imbunatatirii. A fost postulat de catre unii ca, incepand cu acest veniment, existenta umanitatii va avea un viitor “incomprehensibil”, afirmatie cu care nu putem fi de acord.

In tot acest proces fascinant, tehnologicul si biologicul devin tot mai strans interconectate si interdependente. Asa cum descria Brian Arthur, tehnologicul devine organic si natura devine tehnologica. Chiar si mintea si intentiile noastre, aflate intr-un proces pe care William Bainbridge il numeste „€œcaptura personalitatii”€, devin tot mai atasate de infrastructura tehnologica din ce in ce mai inteligenta, astfel incat aceasta sa poata anticipa mai bine nevoile noastre si sa ne slujeasca mai eficient si mai rapid cu fiecare an ce trece. Atata timp cat omul, ca animal, se schimba foarte putin cu fiecare generatie, inteligenta “caselor” noastre creste exponential, pe masura ce devin extensii naturale ale fiecaruia dintre noi. In sfarsit, putini dintre cei care iau in discutie toate aceste lucruri realizeaza ca, din perspectiva umana, intrebarea esentiala nu este „Ce reprezinta singularitatea?”€. In deceniile care urmeaza, pe masura ce vom dezvolta, vor apare tipuri puternice si in continua evolutie de inteligente tehnologice superioare omului, tot mai “integrate” cu actorii umani la fiecare noua generatie, angajate activ in rezolvarea problemelor cheie ale umanitatii. In aceste conditii, mai potrivit va fi sa intrebam „œCine este singularitatea?”€
Relativ curand, trecand printr-o faza de tranzitie inca surprinzator de subtila dar profunda pentru inteligenta planetara, acea singularitate vom fi, de fapt, noi.

Zidul previziunii
Tot mai nelinistiti, multi dintre cei mai mari ganditori au vazut conturandu-se in ultima perioada un „€œZid”€ in calea previziunilor. Se manifesta o tot mai acuta inabilitate a mintii umane in a-si imagina viitorul care, pur si simplu, seprabuseste peste noi, un viitor care, cel putin aparent, va trebuie sa includa o inteligenta tehnologica sofisticata “mai-mare-decat-mintea-umana”. In acelasi timp, acceptam ca putem trai intr-un prezent populat de sisteme tehnologice interconectate aflate intr-o continua crestere atat ca numar cat si ca putere de relationare, sisteme pe care nici o fiinta umana nu le poate intelege. Generatia Mileniului Trei isi asuma normalitatea convietuirii intr-o lume a sistemelor tehnologice complexe, cu o rata a perfectionarii extrem de rapida si, in acelasi timp, uimitor de stabile, itindu-se precum uriasele movile ale coloniilor de termite, sisteme mentinute si dezvoltate de un mare furnicar de fiinte umane doar partial constiente de ceea ce fac, fiecare dispunand de o foarte limitata conceptualizare a intregii potentialitati si a traiectoriei inovatoare intrinseci pentru noul mediu tehnologic ce se genereaza.

Liderii de piata din mediile de afaceri dependente de tehnologie (si ce afacere nu mai este astazi dependenta de tehnologie?) resimt in mod acut efectele acestui zid pus in fata previziunii. Planul de afaceri pe zece ani din anii 19€™50 a fost inlocuit cu planul pe 10 saptamani din aniul 2000. In tot mai multe domenii, planurile care trec de doi ani sunt considerate speculatii lipsite de fundament. Surprinzator este si faptul ca vizionarii nostri traditionali, autori de fictiuni speculative, au esuat in incercarile lor din ultima vreme in acest sens. In articolul“Science-fiction without the future” din 2001, scriitoarea si eseista Judith Berman remarca faptul ca marea majoritate a eforturilor recente facute in acest gen literar au abandonat atat dezbaterile asupra tehnologiilor viitorului cat si orice incercare realista de a portretiza pe o perioada mai mare de 50 de ani o lume tehnologica aflata in dezvoltare hiperaccelerata. Se pare ca cele mai mari minti din ziua de azi se dau batute si se intorc inapoi imediat ce observa rasarindu-le in fata zidul propriilor lor limitari conceptuale.

„€œBolul de cristal—
Cu toate acestea, odata cu aparitia acestui zid in mai toate zonele viitorului, previziunile in anumite domenii speciale (numite „€œbol de cristal”€) sunt acum mai usor de facut ca niciodata. Expert in realizarea hartilor rutiere, Richard Albright afirma in lucrarea sa What can past technology forecasts tell us about the future? (in Technological Forecasting and Social Change, ianuarie 2002) ca tehnologia informatiei si cea a comunicatiilor au avut o curba de crestere cu un grad mare de predictibilitate (81% intr-o perioada de 40 de ani, in aceasta estimare) cel putin pana la aparitia calculatorului digital, in anii ‘€™40.

Mai mult, dupa cum arata Rolf Landauer si altii (C. H. Bennett si R. Landauer, The Fundamental Physical Limits of Computation, Scientific American, 48-56, iulie 1985), nu pare sa existe vreo limitare vizibila pe aceste curbe de crestere. Ceea ce sugereaza faptul ca locuim intr-un univers special care suporta randamente de calcul ce pot fi accelerate si densitati de energie mult mai adanci decat se putem noi imagina. Atata timp cat trebuie sa existe, eventual, o limitare fizica in ce priveste eficienta computationala, aceasta nu poate apare decat pe scala spatiului si timpului a lui Plank. Pentru ca viitorul sa fie previzionabil, rata de accelerare tehnologica predictibila ar trebui sa fie considerata principalul fenomen planetar, un fenomen pe care orice viitorolog serios ar trebui sa il incorporeze in modelele sale si in toate consideratiile politice.

O singularitate esentiala
Pentru unii, cresterea exponentiala a vitezei de schimbare tehnologica pare o forta de neoprit, condusa de catre uluitorul si necontenitul progres in industriile calculatoarelor si comunicatiilor. Cu alte cuvinte, tehnologia pare sa ne impinga cu mare viteza inainte, spre o €„singularitate esentiala”€, dupa cum spunea John Von Neumann. Aceasta va fi o faza de tranzitie in natura si puterea sistemelor de calcul locale, dincolo de care, la fel ca si in cazul unei singularitati matematice sau gravitationale, o serie de aspecte vor ramane permanent ascunse.

Mai multe persoane merita tot creditul pentru enuntarea timpurie si lupta neobosita pentru sustinerea ideii de dezvoltare tehnologica continuu accelerata si pentru meritul de a fi estimat efectele viitoare ale tehnologiei informatiei asupra societatii (Brief History of Intellectual Discussion of the Singularity).

Probabil ca cel mai important pionier si aparator al acestor idei a fost roboticianul Hans Moravec. Moravec a inceput sa scrie mai pe larg despre cresterea accelerata a puterii calculatoarelor in anii 19€™70, unul dintre cele mai importante articole ale sale fiind publicat in 1979 in revista Analog: Science Fiction and Fact, sub titlul Today’s Computers, Intelligent Machines, and Our Future. Partea de final a acestui eseu ia in consideratie implicatiile aparitiei inteligentei masinilor si concluzioneaza ca acesta este pasul final al noii revolutii in natura vietii. Evolutia clasica bazata pe ADN, mutatiile aleatoare si selectia naturala pot fi inlocuite complet de catre un proces de evolutie mult mai rapid al unei inteligente culturale si tehnologice intermediare.€ Luand in calcul viitorul co-evolutiei om-masina, Moravec trage ajunge la concluzia ca ne indreptam rapid catre o forma de existenta „€œpost-biologica”€ valabila pentru orice fiinta inteligenta locala: „pe lungul drum (al evolutiei) inabilitatea fizica a fiintelor umane de a tine pasul cu aceaste progenituri mentale care evolueaza rapid va tinde catre zero, astfel incat urmasii directi ai culturii noastre, dar care nu vor purta genele noastre, vor mosteni universul”.€

Multi ar considera astazi aceasta teorie ca fiind nesanatoasa, iar cativa teoreticieni au prezis ca aceasta accelerare a schimbarilor care pur si simplu taie respiratia si pe care o vedem in civilizatia moderna nu poate continua la infinit. Vom incerca sa luam in discutie, pe scurt, si cateva dintre aceste interesante obiectii. Dar, inainte de aceasta, vom face o scurta istorie a inovatiilor tehnologice pentru a putea patrunde mai adanc in dinamica unica a dezvoltarii tehnologice.

Momente de echilibru (equilibrium) si accelerare in dezvoltarea tehnologica
Istoria dezvoltarii tehnologice a speciei umane a aratat existenta unor zone de asa zise €„punctari de echilibru” (equilibrium)€ inca de la aparitia noastra ca specie. Putem si noi astazi evidentia mari platouri („equilibria”€) si lungi perioade de crestere si rafinare tehnologica aparent linistite, intercalate printre foarte scurte perioade de revolutie. Acestea din urma sunt caracterizate prin aparitia unor tehnologii noi („punctari, salturi”€) care au fost, in linii mari, explozive si au avut, in general, un efect puternic asupra societatii umane.

De exemplu, prolificul teoretician al sistemelor, Kenneth Boulding, a recunoscut faptul ca, in perceptia cetatenilor vremii, schimbarile tehnologice intre anii 1890 si 1920 au fost considerate ca fiind mult mai rapide decat, spre exemplu, le-am perceput noi pe cele din anii 1970, deoarece acea perioada a implicat inovatii socio-tehnologice „grele”€, precum dinamul, telegraful, telefonul, automobilul, radioul, liniile de asamblare, etc. Brewster Kahle, arhivar pe internet, a emis un punct de vedere asemanator: Evolutia tehnologica, asa cum a fost ea observata de catre oameni, a fost considerata, probabil, mai rapida pana in anii 1900, chiar daca, fata de ceea ce se intampla astazi, poate fi catalogata ca destul de lenta.

Noi stim ca intreaga poveste nu este, totusi, numai asta. In primul rand, in termenii fluxului de informatie si ai capacitatii tehnologice (si nu din punct de vedere al observatiei umane), evolutia dezvoltarii tehnologice s-a facut intr-un ritm de crestere exponential cu fiecare an care a trecut. Cu cat retelele au devenit mai complexe, cu atat aceasta accelerare pur si simplu „€œa zburat de sub capota”€ (ganditi-va la un motor modern de masina, uluitor de complex) si a devenit de nerecunoscut pentru oamenii normali. Numim aceasta stare: „singularitate cognitiva”€, despre care vom vorbi mai tarziu. Aceasta accelerare nevazuta conduce la „€œpunctari”€ periodice in cadrul realitatii complexe observabile, presarate, din perspectiva umana, cu lungi perioade de echilibru. Dupa parerea noastra, urmatoarea punctare majora echivalenta cu cea din anii 1900 sau din anii 1948 (aparitia tranzistorului) nu va apare mai devreme de 20 de ani.

In al doilea rand, stim ca oamenii isi cauta tot timpul un factor de liniste si, in acest scop, se ajusteaza destul de rapid din punct de vedere psihologic pentru a putea observa modificarile din mediu. Cu cat tehnologia este mai sofisticata, cu atat mai subtile sunt aparentele modificari. Din nou, tot mai desele schimbari pot duce la acea metaforica „€œexplozie sub capota”€ – din perspectiva celui care contempla. Acestea sunt motivele pentru care observatiile lui Boulding, cu toate ca par corecte, sunt irelevante in ceea ce priveste natura si ritmul diferitelor „singularitati”€ umane previzionate sa apara in urmatoarea perioada.

La o examinare mai atenta a punctarilor tehnologice, pot fi adaugate doua noi si importante observatii.

Prima considera “compresia intervalului de timp” ca fiind legata de dezvoltarea accelerata. Fiecare noua perioada de equilibrium, o faza de rafinare linistita a inovatiilor, fara schimbari dramatice, a devenit din ce in ce mai scurta inainte ca o noua „€œpunctare tehnologica”€ sa aiba loc. Aparitia „€œaruncarilor colective de pietre”€ initiata de hominizii mai putin agili, vulnerabili, dar avand un creier mai dezvoltat si folosirea ei impotriva pradatorilor mult mai puternici din punct de vedere fizic este un candidat important pentru prima mare utilizare a tehnologiei non-biologice pe pamant precum si cea mai puternica motivatie pentu civilizatia umana. Incepand de atunci, fiecare nou interval dintre punctari, indiferent cum am alege noi sa le definim, s-a scurtat dramatic fata de precedenta. Alegerea intervalelor specifice este totdeauna arbitrara, dar aceasta compresie pare ca nu este. Iata cateva exemple:

3 la 4 milioane de ani in urma aruncarile colective de pietre
1.5 milioane de ani in urma parghia, pana, planul inclinat
500,000 de ani in urma Controlul focului
50,000 de ani in urma Arcul si sageata, uneltele rafinate
5,000 de ani in urma Roata si osia; vela
500 de ani in urma Masina de tiparit cu caractere mobile; pusca
50 de ani in urma tranzistorul; calculatoarele digitale

Cat de aproape suntem de urmatoarea mare „€œpunctare”€? Analizele recente sugereaza faptul ca aceasta este mai indepartata decat credem. Aparitia comertului pe internet a fost, in mod clar, o punctare recenta, dar aceasta tehnologie nu a dus, de la aparitia ei si pana in prezent, la transformarea societatii, cu atat mai mult cat multi dintre noi avem mari sperante in „€œera dot com”€. Este foarte probabil ca aceasta tehnologie sa aiba nevoie de mai multe decenii pentru a ajunge la maturitate, pana in punctul in care sa genereze urmatorul eveniment major, interfata lingvistica (Linguistic User Interface – LUI), o interconexiune comerciala generala a carei aparitie, dupa unele estimari, este asteptata spre anii 2020.

Alte domenii promitatoare par sa fie, de asemenea, prea tinere (cazurile nanotehnologiei si inteligentei artificiale) sau suferind de constrangeri fundamentale (precum biotehnologia si neurotehnologia) pentru a putea crea brese semnificative inainte de anii 2020. Aceste domenii pline de surprize dar greu de predictionat din punct de vedere al evolutiei fizice par, din punct de vedere statistic, candidate cu o probabilitate redusa in crearea unei revolutii in acest interval de timp (este posibil sa se intoarca roata oricand, de exemplu, supraconductibilitatea la temperatura camerei are o probabilitate scazuta pentru a apare, dar fizica aplicata a fost mai mult evolutionista decat revolutionara in ultimele decade). Mai mult decat atat, progresul din cadrul acestor domenii este indisolubil legat de rata de dezvoltare intrinseca a infotehnologiei (tehnologiei informatiei) si orice alt progres teoretic sau practic al ciberneticii, anterior acestei interfete lingvistice (LUI) este foarte probabil sa duca, treptat, la urmatoarul eveniment major, o alta punctare pentru cultura civilizatiei umane: cresterea inteligentei.

Din perspectiva ciberneticii, cele mai importante „€œmicro-revolutii”€ ale ultimei jumatati a secolului 20 au fost, fara indoiala, calculatorul electronic comercial (circa 1950), minicomputerul (1970), calculatorul personal (1980) si retele private de calculatoare (1990). Analiza intervalelor de timp in care s-au creat tehnologiile respective duce la concluzia ca o alta microrevolutie este asteptata prin anii 2010. Cel mai bun candidat in acest sens sunt considerate telefoanele celulare/PDA-urile multifunctionale de generatia a 3-a (3G) si serviciile comercializate impreuna cu acesta, servicii bazate pe un asa zis proto-LUI.

Facand insa o analiza macro, ultima mare revolutie s-a produs, fara indoiala, in 1948, odata cu inventarea tranzistorului. Tot ce a aparut de atunci incoace nu a fost decat utilizarea pe scara tot mai larga a acestui uimitor dispozitiv cu scopul de a uni mintile umane intr-o vasta retea si pentru a automatiza procesele umane simple. Ne putem astepta ca aceasta paradigma sa dureze pana cel putin in anii 2020-2030, cand LUI (interfata lingvistica) se va fi dezvoltat suficient de mult in ceea ce priveste gradul de utilitate si accesibilitate, astfel incat fiecare fiinta umana capabila sa il acceseze se va considera ca fiind permanent conectata lingvistic la inteligenta electronica. In acel moment, accesul global pentru „€œBottom Three Billion” (o expresie ce defineste cei trei miliarde cei mai saraci oameni de pe pamant -€“ conexata cu cei trei sute de oameni care au o avere aproape egala cu cei trei miliarde, dar si un nou tip de afacere in domeniul comunicatiilor, B3B, care include aceasta categorie sociala defavorizata, si care se bazeaza pe principiul care spune ca, pentru oamenii analfabeti sau semianalfabeti, cel mai bun mijloc de comunicare este cel prin voce -€“ n.trad.) va incepe sa devina un imperativ international, iar rata de dezvoltare a algoritmilor interfetei lingvistice, si nu a tranzistorului, va deveni noul „€œelement fundamental”€ al dinamicii de dezvoltare tehnologica a planetei noastre.
Lasand la o parte micropunctarile, ne putem astepta sa mai ramanem inca o vreme in zona de calm evolutiv. Din nefericire, chiar daca eforturile noastre sustinute nu pot elimina perioadele de equilibrium, cu siguranta dau o mana de ajutor la scurtarea lor dramatica.

Ultimele cercetari, daca se dovedesc adevarate, ne situeaza, in momentul actual, la doua treimi din drumul de 70 de ani de perioada de macro-equilibrium, dintre momentul utilizarii in masa a tranzistoarelor si utilizarea pe scara globala a internetului comercial pe baza interfetei lingvistice.

In al doilea rand, sa analizam si asa zisele “netezimi intrinseci” in raport cu dezvoltarea accelerata. Psihologiei umane ii place sa creeze cate o categorie mentala pentru fiecare interval. Totusi, in fiecare sistem de dezvoltare evolutiv, fie el cosmic, chimic, genetic, memetic sau tehnologic, atunci cand este observat pe termen lung, tot mai exista o oarecare tendinta de modificare, indiferent daca acesta pare, din mai multe privinte, stationar.

Spre exemplu, este gresit sa se considere ca Epocile Intunecate ale occidentului (intre anii 400-1400 d.Hr., incepand cu caderea imperiului roman – in europa medievala, si pana in perioada molimei negre) au reprezentat o perioada de stagnare tehnologica globala. O privire atenta asupra tehnologiei vremii, fie ea din vest, est sau din noua lume, arata faptul ca, in timp ce multe civilizatii se prabuseau, progresul tehnologic a continuat sa existe, evoluind, este adevarat, mult mai lent, dar independent de dramele umanitatii.

Cele mai evidente exemple din aceasta perioada sunt ridicarea si caderea ciclica a imperiilor, atat in Europa cat si in alte culturi (chineza, araba, indiana, sud-asiatica, central-americana). Dar informatiile tehnologice, chiar slab raspandite, au produs, totusi, in aceasta perioada, un usor si ne-ciclic progres al inovatiei tehnologice atat in occident cat si la nivel global – dupa cum au notat Robert O’€™Brien in anii 1960 si Anne-R-J Turgot in 1766. In mod surprinzator, acest progres pare sa nu fie afectat de ciclurile sociale si politice particulare ale vreunei culturi (incluzand aici regresia dramatica a invatamantului si ingradirea libertatii intelectuale care au aparut in aproape toata aceasta perioada in vestul crestin-ortodox al Europei).

Priviti urmatoarele inovatii ilustrative pentru aceasta perioada de o mie de ani, multe culese din impresionanta lucrare The Timetables of History, 1946/91. Aceasta lista include, in primul rand, prefata unor importante inovatii tehnologice si, mai rar, momentul utilizarii lor in masa, cu toate ca acesta din urma ar putea fi un indicator mult mai valoros (raspandirea tehnologiei versus inovatie), dar mult mai greu de gestionat. Inovatiile mentionate cu caractere ingrosate sunt considerate importante, fiind posibili factori de stimulare a dezvoltarii accelerate, desi acest rationament este aproape in intregime arbitrar si dependent de context. Lista include, de asemenea, cateva inovatii sociotehnologice (de exemplu universitatile selecte, orase, formarea civilizatiilor) pentru a putea urmari contextul si scopul.

Inovatii tehnologice sau sociotehnologice

Data (d.Hr.), Locul

Alchimia (pre-stiinta) aduna foarte multi adepti 410, Europa
Universitatea de la Constantinople 425, Turcia
Puterea si radacina (Algebra) (Arybhata) 476, India
Plugul greu; potcoava; harnasamentul practic 500, Europa
Sicriul de lemn (Alemanni) 507, Germania
ghergheful (pentru teserea matasii) 550, Egipt
Calculul zecimal 595, India
Universitatea si manastirea de la Canterbury 598, Anglia
Tiparirea cartilor 600, China
Suan-Ching (Enciclopedie stiintifica) 619, China
Originum Etymologiarum Liibri XX (Enciclopedie stiintifica) 622, Spania
Primele proceduri chirurgicale 650, India
Moara cu apa (inginerii-calugari benedictini) 700, Europa
Scara ajunge in Europa din China 710, Europa
Inceputurile chimiei (Abu Masa Dshaffar) 720, Orientul Mijlociu
Medicina, Astronomia, Matematica, Optica, Chimia 750, partea araba a imperiului spaniol
Academia Hanlin 750, China
Cartile tiparite care contin pictoriale 765, Japonia
Fierul si fieraria devin uzuale; securea 770, Europa
Chimia (Jabir) 782, Orientul Mijlociu
Acropolele mayase (momentul de maxima inflorire) 800, Mexic
Algebra (Muhammed al Chwarazmi) 810, Persia
Astronomia ptolemeica; Sapunul devine uzual 828, Europa
Tocila rotativa pentru ascutitul fierului 834, Europa
Banii de hartie 845, China
Universitatea din Salerno 850, Italia
Fieraria devine mai complexa; Catapulta 850, Europa
Astrolabul (navigatia) 850, Orientul Mijlociu
Angkor Thom (oras) 860, Cambogia
Noile matematici si stiinte (Jahiz, Al-Kindi) 870, Orientul Mijlociu
Santierele navale Vikinge; Fierul devine o marfa 900, Europa
Hartia ajunge in lumea araba 900, Egipt
Scoala medicala din Salerno 900, Italia
Lenjeria si articolele din lana 942, Flandra
Primele poduri europene 963, Anglia
Notatiile aritmetice aduse in Europa de catre arabi 975, Europa
Enciclopedia in 1,000 de volume 978, China
Civilizatia de la Tihuanaco 1000, America de Sud
Ghergheful orizontal 1000, Europa
Astrolabul ajunge in Europa 1050, Europa
Medicina greceasca ajunge in Europa ( Constantine ) 1070, Europa
Ceasul mecanic cu apa 1090, China
Antidotarum (2650 retete medicale) 1098, Italia
Universitatea University 1119, Italia
Compasul marinaresc 1125, Europa
Permise pentru oras (pentru protejarea comertului) 1132, Franta
Geografia Al-Idrisi 1154, Italia
Universitatea din Oxford 1167, Anglia
Vela verticala rotativa 1180, Europa
Oglinzile de sticla 1180, Anglia
A doua civilizatie Maya 1190, America Centrala
Universitatea Cambridge 1200, Anglia
Numerele arabe introduse in Europa (Leonardo Fibonacci) 1202, Anglia
Acoperisul cu tigla 1212, Anglia
Fabrica de bumbac 1225, Spania
Mina de carbune 1233, Anglia
Roger Bacon, primul om de stiinta ( Opus; Communia ) 1250, Anglia
Condeiul din pana de gasca 1250, Italia
Inchizitia incepe sa foloseasca instrumentele de tortura 1252, Spania
Breasla negustorilor organizeaza lupte de strada pe gazon 1267, Anglia
Impozitul pe drumuri 1269, Anglia
Disectia pe om 1275, Anglia
Toba din lemn; spectacolele 1290, Italia
Standardizarea unitatilor de masura pentru distanta (yard, acru) 1305, Anglia
Utilizarea prafului de pusca la armelor de foc (Berthold Schwarz) 1313, Germania
Fabrica de prelucrare a lemnului; roaba; tunul 1325, Europa
Universitatile din Pisa si Grenoble ; Colegiul din Queens 1330, Europa
Prima previziune stiintifica a vremii (William Merlee) 1337, Anglia
Ceasul mecanic ajunge in Europe 1354, Franta
Cuptorul cu tiraj de aer; comertul cu fier se raspandeste rapid in Europa 1360, Europa
Prima utilizare a arbaletei in razboi 1370, Europa
Universitatile din Viena, Hiedelberg si Cologne 1380, Europa
Constituirea primei societati comerciale (Fishmonger Company) 1384, Anglia
Johann Gutenberg, inventator tiparului (nasterea) 1396, Germania

Privind aceasta impresionanta lista de evenimente care au aparut in timpul celei mai lungi epoci de represiune politica si ideologica din istoria lumii occidentale, incepem sa invatam ca accelerarea indusa de tehnologie este ceva mai larga, mai lina si mult mai puternica decat problemele noastre biologice ciclice. Inovatia tehnologica pare a fi un proces evolutiv universal care pur si simplu se intampla, unul care este total independent de razboaie, iluminari, reformari, inchizitii, cruciade, subjugari si alte aspecte fluctuante ale istoriei ideologice, culturale si economice a civilizatiei umane. Asa cum observa si Robert Wright (Nonzero, 2001), inovatia tehnologica este ceva ce alegem, deseori inconstient, in mod independent de cine este pe tron sau in biserica, deoarece are efecte (de suma ne-nula sau€“ €œnon-zero sum€) puternice asupra aspiratiilor umane.

Ambele fenomene analizate mai sus – compresia intervalului de timp si netezimea intrinseca, pot exista la fel de bine punctate si in perioadele de equilibrium ale dezvoltarii evolutive din domeniile cosmic, molecular, genetic si memetic (cultural). Dar, in tehnologie, modelele sunt cu mult mai comprimate si pronuntate si, probabil, mult mai usor de definit.

In mod curios, atunci cand masuram indeaproape schimbarea tehnologica folosind o varietate de elemente (de ex. datele de intrare, procesarea, generarea de informatie, conectivitatea, stocarea, rata de reproducere, rata de difuzie), descoperim ca aceasta a fost accelerata continuu si consistent de-a lungul istoriei cunoscute a civilizatiei. Multi ganditori atenti suspecteaza acum faptul ca sistemele noastre tehnologice si informatice auto-directionate si auto-stabilizante aflate in crestere neintrerupta vor continua sa-si creasca viteza de evolutie in viitorul previzibil, aparent in aceeasi maniera in care dezvoltarea tehnologica generala a facut-o in ultimele 6 miliarde de ani, in special in cea de-a doua parte a istoriei universale. Ceva foarte ciudat si, probabil, universal semnificativ se intampla.

Traducere, adaptare si note: Mugur Cornila

Autor:

Acest autor a publicat 36 articole în baza noastră de date.

Lăsați un răspuns

Alte articole de la ‘Singularitate’